Atlas de Anatomie a Pasarilor Domestice [antikvár]

PREFATA Daca antimite syeeii — îndeosebi únele din cadrul mamiferelor — au beneficial pe parcursul anilor de !reaventa aparitie a unor lucrari de sinteza care trateazâ morfología lor, despre pâsârile domestice s-a scris putin si la intervale mari de timp. Actúala dezvoltare a cresterii pasarilor, avind drept scop asigurarea într-un pro-cent tot mai ridicat a proteinelor din hrana omului, implica extinderea si asezarea pe temelii noi a tuturor investigatiilor de zootehnie si patologie aviará. întrucît ambele domenii se sprijina pe aprofundate cunostinte de morfologie, întocmirea unor astjel de lucrari s-a impus tot mai mult ca o necesítate de prim ordin. Acest Atlas de anatomic a pasarilor domestice nu constitute deoU o modesta replica la aceastd impe-rioasa cltemare. Sintetizînd propria stradanie de aproape doua decenii, atlasul confine 364 de planse originale, ín totalitatea lor executate la masa de disectie. Pentru realizarea lor au fost folosite aproximativ 400 de pasâri (gaini, curd, rate si giste), de rase foarte variate. Pe lîngâ disectiile clasice pe piese proaspete sau formolizate, ín obser-vatiile efectúate s-a recurs, uneori, ín functie de necesitati, la preparate de coroziune (obtinute prin injectarea vaselor cu latex, nitroceluloza etc.), la piese transparentizate dupa metode clasice, iar, alteori, in cazul stabilirii topografiei viscerelor ioraco-abdo-minale, la preparate congélate. 8-a abordat acest mod de presentare a morfologiei pasarilor, întrucît consultarea sa ín domeniul cercetarii si chiar hi ínvöMmínt ni se pare eít se poate de expeditiva. Prin indicarea cu precizie a jiecarui element anatomic, considérant ca orioe initiât este in masurâ sa gaseasca pe plansa amanuntul morfologie care il intereseaza, fiind scutit in acest mod de lectura, uneori, a unui apreciabil numar de pagini. Legendele planselor s-au facut conform terminologiei internationale, in limba latina. Beoarece pina ín prezent nu exista o nomenclatura oficiala adaptata pasarilor, s-a utilizat, acolo unde a fost posibil, Nomina Anatómica Veterinaria (1973). ín situatii cu tótul spéciale s-a fâcut apel la denumirile de cea mai larga circulatie, folosite in literatura consultatá, bineínteles respectind principiile stabilité de N.A.V. Pentru realizarea acestei lucrari, tinem sa consemnam stradania desenatoarelor laboratorului nostru, lulia Miháilescu si Carmen Sandulescu, de a da nota artística sehitelor scoase de autori de pe piesele disecate. Le aducem pe aceastá cale multumi-rile noastre. Prof. V. Ghetie