Calder [antikvár]

y:'Il ' -Í; 'V i/i.-í.r./'^^v' '^'a'^í i, 1 -1 I 'i'- II M, . ' . í i ., ',«ijjgariiiM|fiÍi| Cutremurári íncete, liane ciátinate, caÜgrafii de sTrme purtTnd íntrebátor, ín vírf, cite un contur de luná, ori cite un punct rotund, inca nehotárítíntre scare si frunza; ori pesti lunecínd, dincolo de granitele zoologiei, íntr-un regn fará nume Mundus est fabula, lumea e o poveste, Tti vine parca sá murmuri, pe acest tárTm de imprevizibil, — printre inventiile luí Calder. Fabula Tncepe amical, pe o scená de pápusi, la un semnal de fluier; e Circuí, cu care artistul debarcase ín Europa, tínár necunoscut, cu peste patru-zeci de ani Tn urmá. íncápea Tn cíteva modeste valize, acelea din care Tsi scoate si acum figurinele, cTnd le mai aratá, — íntr-un film, bunáoará, realizat de Carlos Vilardebo. L-am vázut, spectacolul astfel reconstituit, — cel care da semnaiul din fluier e Calder ínsusi; si tot el anuntá numerele, cu o voce lenes fornáitá, usor alintatá. Ne tree prin fatá cangurui si strutul, care aleargá, tras ca un cátel, de o ata, cai mírtogosi, subtiri ín desen ca fórmele efilate din arhaicul grec; cutare personaj ísi ínfige sabia — «Je vous assure, c'est du vrai acier! », ín trupul de círnácior alb, gimnasta stá prinsá ín trapez ca un pestisor, dis-perat, ín unditá, — dar se ivesc niste articulatii de sírmá, una se strínge, se ridicá si O smulge salvator. Minútele acestor acrobati sínt niste círligase, active si precise, totul capátá nerv si stil, ín acest bricolaj, — pina si o sonerie stricatá —, totul are o tensiune simpatica, si totul se opreste, cu o exactitate scurtá, la un suierat de tignal. Brusc, pápusarui, ca un zeu care s-ar putea minia, ne face sá simtim ín hilar demiurgicul. Hilar de simplu este citeodatá !ocul si Calder nu-l complica prin ipocrizii de prises. Miscate cu o manivela, ca un fel de rísnite gracile, sau ímpinse chiar, neprefácut, cu mina, aceste náscociri miniaturale sint míndre sá existe asa, fárá ambitii de iluzionism viclean. Le ajunge ca pápusarui le apuca patern, cu míinile lui mari, cá asterne sub pasul lor un fel de servetel brodat, uneori somptuos — pentru Maharadjah, pentru Foujita — si cá le culcá apoi grijuliu, una peste alta, dupa ce si-au executat numárul. Le ajunge cá, vestind intrárile, vocea lui boiboroseste vioi, cu nu stiu ce fericire házoasá: «Le docteur Voyons-le-faire, L'homme le plus fort du monde, Attends qu'il attrape». . . Si au — oricit de radical lineare —o eficacitate stranie, între grotesc si suav. Maimutá, cal, ridicator de greutáti sau dansatoare din buric — ca ursuletui inocentá si eu ceva impudic, de omidá —, o lume figurata eu un fir de sírmá, o umfláturá de píslá sau un dop de plutá! împuscat, in joaca aceasta de cirpe,